Disruptiv și susținere sunt două abordări diferite în inovație.

Inovația disruptivă este o abordare care încearcă să creeze o schimbare radicală într-un domeniu existent. Acest tip de inovație presupune că se adresează unui segment de piață neglijat sau sub-servit de produsele și serviciile existente, oferind o soluție complet nouă. Inovația disruptivă poate fi riscantă și poate necesita investiții mari de capital și timp, dar poate oferi o oportunitate unică de a deveni lider într-un nou domeniu.

Inovația de susținere, pe de altă parte, este o abordare mai conservatoare și se concentrează pe îmbunătățirea produselor și serviciilor existente, pentru a satisface mai bine nevoile clienților existenți. Această abordare presupune că se utilizează resursele și capacitatea de producție existente și se îmbunătățesc într-un mod mai incremental. Inovația de susținere poate fi mai puțin riscantă și poate necesita mai puține investiții de capital și timp, dar poate fi mai puțin eficientă în crearea unei diferențieri competitive semnificative.

Atât inovația disruptivă, cât și cea de susținere au beneficiile și dezavantajele lor și sunt potrivite pentru diferite contexte de afaceri.

În inovația în industria alimentară, există două tipuri de abordări pentru dezvoltarea de noi produse sau îmbunătățirea celor existente: radicală și incrementală.

Inovația radicală implică schimbări majore în modul în care sunt create sau livrate produsele și serviciile. Acest tip de inovație poate transforma complet o industrie, deschizând noi piețe sau transformând piețele existente. În industria alimentară, exemple de inovații radicale ar fi dezvoltarea de alternative la carne, cum ar fi burgerii vegetarieni sau peștele vegan, care pot schimba modul în care oamenii percep alimentele și pot oferi o alternativă sustenabilă la sursele convenționale de proteine.

Pe de altă parte, inovația incrementală se concentrează pe îmbunătățirea produselor sau proceselor existente. Acest tip de inovație poate fi mai ușor de realizat și poate fi realizat cu mai puține riscuri decât inovația radicală. În industria alimentară, exemple de inovații incrementale ar fi îmbunătățirea proceselor de ambalare sau a proceselor de producție pentru a reduce risipa de alimente.

În general, atât inovația radicală, cât și cea incrementală sunt importante pentru dezvoltarea industriei alimentare, fiecare abordare aducând propriile sale beneficii și provocări.

Abordarea arhitecturală implică o schimbare majoră sau o reconfigurare radicală a modului în care un produs sau un serviciu este proiectat, dezvoltat sau livrat. Această abordare poate implica o schimbare majoră în designul produsului sau în procesul de producție, ceea ce duce la îmbunătățiri semnificative ale performanței sau ale eficienței.

În schimb, abordarea modulară implică dezvoltarea unui produs sau serviciu prin îmbunătățiri incremental. Această abordare se concentrează pe creșterea performanței prin adăugarea de componente noi sau îmbunătățirea celor existente, fără a fi necesară o schimbare majoră în design sau în procesul de producție.

În industria alimentară, abordarea arhitecturală poate include dezvoltarea unor noi metode de procesare a alimentelor sau îmbunătățirea modului în care produsele alimentare sunt ambalate sau livrate, ceea ce poate duce la o mai mare eficiență și o reducere a risipei. În schimb, abordarea modulară poate include dezvoltarea unor noi ingrediente sau tehnologii de conservare, îmbunătățind astfel gustul, siguranța și calitatea produselor alimentare existente.

Cele trei orizonturi ale creșterii sunt un cadru conceptual pentru inovare dezvoltat de managementul strategiei. Aceste orizonturi sunt:

1. Orizontul 1: Creșterea afacerii prin optimizarea activităților curente și prin îmbunătățirea eficienței operaționale și a produselor existente. Acesta se concentrează pe îmbunătățirea profitabilității și a cotei de piață în cadrul piețelor și produselor existente.

2. Orizontul 2: Creșterea prin extinderea afacerii în piețe noi și prin dezvoltarea de produse și servicii noi pentru clienții existenți. Acesta se concentrează pe dezvoltarea de produse și servicii noi care să răspundă nevoilor clienților existenți sau pe extinderea afacerii pe piețe noi.

3. Orizontul 3: Creșterea prin inovare radicală sau prin crearea de noi piețe și industrii. Acesta se concentrează pe dezvoltarea de produse și servicii care să adreseze nevoile sau cerințele nesatisfăcute ale consumatorilor sau pe identificarea de noi piețe sau industrii care să ofere oportunități de creștere și profitabilitate.

Fiecare orizont reprezintă un nivel diferit de risc și investiții și poate fi abordat în mod diferit în funcție de nevoile și obiectivele unei companii.