Drobul de miel este un preparat tradițional românesc specific perioadei de Paște. Este un fel de mâncare ce se aseamănă cu o plăcintă sau pateu de carne, preparat în principal din organele interne ale mielului (ficat, plămâni, inimă, rinichi), împreună cu ceapă, ouă și verdețuri (pătrunjel, leurdă, mărar).
În România, rețeta de drob poate varia semnificativ de la o regiune la alta, iar fiecare familie are adesea propria variantă a rețetei, transmisă de-a lungul generațiilor. Aici sunt câteva dintre cele mai comune variații ale drobului de miel:
Drob tradițional moldovenesc: Aceasta variantă include, pe lângă organele mielului, multă verdeață și ceapă. Este asezonat cu sare, piper și alte condimente. Uneori, drobul moldovenesc este învelit într-o plasă de oaie sau membrană, cunoscută sub numele de "burduf".
Drob săsesc: În comunitățile săsești din Transilvania, drobul este adesea făcut nu doar din carne de miel, dar poate include și carne de porc sau vită. Este, de asemenea, posibil să fie mai condimentat decât versiunile tradiționale românești.
Drob cu orez: Unele rețete includ orez în amestecul de drob pentru a oferi o textură mai bogată și pentru a absorbi sucurile din carne.
Drob în aluat: Există și versiuni unde drobul este învelit într-un aluat, similar unei plăcinte, oferind astfel o textură crocantă la exterior și moale la interior.
Drob fără carne: Pentru cei care postesc sau preferă variante vegetariene, există rețete de drob fără carne, folosind legume, ciuperci și chiar nuci pentru a imita textura și gustul tradițional.
Fiecare dintre aceste variații are particularitățile sale și poate fi adaptată după gusturile personale. Datorită acestei diversități, este greu de spus exact câte "feluri" de drob există, dar acestea sunt câteva dintre cele mai populare și tradiționale metode de preparare întâlnite în România.
Recenzii ale clienților
Nici o postare găsită