Obișnuiam să cred că trăiesc într-un mod autentic. Am crezut că deciziile mele sunt ale mele. Că ținând cont de părerea altora a fost necesar. Pentru că dacă vrei să trăiești o viață bună, trebuie să fii ca ceilalti. Indiferent cât te costă.

Dar ceea ce am învățat de-a lungul anilor este că uneori trăim o viață necinstită. Facem alegeri bazate pe dorințele și opiniile altora, încercând sa facem totul posibilul ca cei din jurul nostru sa fie fericiți. Creăm un sentiment fals de acceptare, astfel încât să ne simțim mai bine in pielea noastra, pentru că dacă toată lumea ne place, atunci asta trebuie să însemne că suntem demni de iubire și acceptare.

Se pare că nu este cazul. Dragostea și acceptarea la care tânjim cu disperare trebuie să vină din interior în primul rând. Pentru că dacă nu te poți iubi și accepta pe tine însuți, cum te poți aștepta ca și alții să facă la fel?

Aceasta a fost o pastilă greu de înghițit. M-am întristat pentru timpul pe care l-am pierdut trăind o viață care nu era a mea. M-am întristat pentru persoana care eram, care credea că nu merita să fie iubită. Ne temem sa fim autentici din frica de respingere. 

Acestea fiind spuse, iată câteva dintre lecțiile pe care le-am învățat în călătoria mea de a-ți lua viața în mâini și de a începe să trăiești o viață care să fie fidelă cu cine ești și cine vrei să devii.

Nu toată lumea, de fapt mulți oameni, nu te vor plăcea.

Aceasta a fost una dintre cele mai dificile lecții pe care a trebuit să le accept. Încă mă lupt cu asta, sincer să fiu, pentru că tuturor ne place să fim plăcuti. Dar, ca o persoană care se comportă pe placul oamenilor, există o linie fină între a dori să fii plăcut și a face tot ce este necesar pentru a te asigura că ești plăcut.

Am fost genul ăsta de persoană.  Dar, ca adult, am învățat că acest lucru te va lăsa întotdeauna nemulțumit de viața pe care o trăiești, pentru că alegerile tale nu sunt cu adevărat ale tale.

Odată ce faci această schimbare, oamenii vad acest lucru. Și unii nu vor fi fericiți. Pentru că erau obișnuiți ca tu să fii mereu de acord, să mergi mereu cu fluxul lor, să fii mereu pasiv. Când decizi că vrei să faci lucrurile diferit și îi deranjează pe alții, vei face față unor reacții negative.

Este normal. Dacă vrei să trăiești o viață autentică, trebuie să alegi ceea ce crezi și ceea ce te reprezintă. Asta îi va freca pe unii oameni în mod negreșit. Dar e în regulă, ei nu sunt responsabili de viața ta, tu esti. Deci nu lăsa asta să te descurajeze. 

Uneori, cei mai apropiați de tine sunt cei care nu te susțin cel mai mult.

Am observat că există un model care apare atunci când cineva începe să trăiască o viață autentică. Mai ales când alegi să fii cel care distruge disfuncția generațională a familiei tale. Unora dintre membrii apropiați ai familiei (și prietenii) nu le va plăcea ceea ce faci. Unii vor spune direct că nu le place schimbarea pe care o văd și te vor critica pentru asta.

Dar mesajul este că, odată ce știi prin ce traume și disfuncții ai trecut, nu te mai poți întoarce. Nu poți alege să devii inconștient de ceea ce trebuie schimbat. De cele mai multe ori oamenii nu vor. De ce? Pentru că au găsit o cale mai bună. O modalitate de a vindeca, de a iubi sincer și din toată inima. După ce ai văzut disfuncția, de ce ai vrea să te întorci la ea?

În acel moment se ia o decizie. Persoanele care nu pot să-ți susțină călătoria, decizia ta de a te schimba în bine, trebuie ținute la distanță. Aceste persoane nu trebuie să-ti stea în cale sau să încerce să te oprească de la vindecare și, prin urmare, să trăiești o viață autentică in conformitate cu credințele tale.

Dacă ele nu pot accepta că doresti să trăiești într-un mod diferit, atunci nu pot fi în cercul tău apropiati. De ce ai vrea să fii aproape de cineva care îți critică în mod constant alegerile? Nu ai vrea.

Vindecarea traumelor generaționale este probabil una dintre cele mai dificile călătorii în care vei porni.

Nu mulți vorbesc despre cât de greu poate fi să te vindeci. Nu spun că nu merită, cu siguranță este. Dar cred că, cu această nouă mișcare de „îngrijire de sine”, a existat o reclamă falsă despre ce este cu adevărat îngrijirea de sine.

Văd că rețelele sociale și alte etichete de îngrijire de sine sunt „oferă-ți tot ce vrei pentru că meriți asta”. Pentru mine, aceasta este doar o altă capcană consumeristă, deoarece accentul este pus pe gratificarea imediată. Cumpără asta pentru tine pentru că l-ai „câștigat”, dar mai bine îl cumperi acum, pentru că oferta expiră mâine.

Acest lucru este atât de înșelător și periculos, deoarece creează o narațiune falsă și potolește durerea pe moment. 

Este timpul să numiți îngrijire de sine ceea ce este cu adevarat. O călătorie dureroasă de redescoperire a adevăratului tău și de vindecare a rănilor adânci care te-au împiedicat să trăiești viața care ti-o doresti cu adevărat.

Dar nu vă fie frică de durere. Este ceea ce face ca bucuria să fie mult mai puternică. Așa cum nu putem avea lumină fără întuneric, nu putem avea bucurie fără durere. Nu-ți fie frică să o simți. De fapt, ajută să simți bucuria profund.

Ne subestimăm sever capacitatea de a crește și de a ne schimba.

Cred că una dintre cele mai mari minciuni cu care refuzăm să ne confruntăm este că oamenii nu se pot schimba. Eu cred că pot.  

Cred că este hilar cât de ironici suntem noi, oamenii. Suntem creaturi care se pot adapta atât de ușor la noile circumstanțe, dar ne temem sau supraestimăm cât de dificilă poate fi schimbarea, așa că încercăm din greu să rămânem în același loc confortabil. Dar cea mai mare ironie este să știm că schimbarea, cel mai probabil, ne va îmbunătăți viața, totuși am ales în mod activ să nu o acceptăm.

Frica este cel mai mare dușman al nostru. Unul cu care trebuie să luptăm în fiecare zi. Trebuie să alegem în mod intenționat în fiecare zi pentru a continua să căutăm și să vedem ce trebuie îmbunătățit. E simplu. Dar complicăm prea mult procesul spunându-ne că nu suntem capabili de schimbare.

Din păcate, avem tendința de a lovi „pragul de sus” personal pentru a putea, mai apoi, să alegem o cale diferită. Dar odată ce luăm acea decizie și ne angajăm, vedem că schimbarea nu este de fapt atât de dificilă pe cât am crezut că ar putea fi. Începem să urmărim. Nu este perfect, nu va fi niciodată, dar o putem face . Nu mai este imposibil.

Odată ce suntem capabili să depășim acea cocoașă de „Nu cred că mă pot schimba”, ne vedem într-o lumină nouă. Una care crede că putem face mai mult, sau sa fim mai mult.  A vedea că este posibil ne deschide ochii spre ceea ce suntem cu adevărat capabili. Și începem să ne subestimăm din ce in ce mai puțin.

Acestea sunt câteva dintre lecțiile pe care le-am putut compila până acum. Vor mai urma, desigur. Sper că acest lucru poate ajuta pe cineva fie să mediteze în continuare asupra călătoriei sale, fie, dacă abia începi, să-ți dea o idee despre ceea ce este posibil sa intalnesti in viitor. Dar nu te teme, nu ești singur în această călătorie. Suntem cu toții împreună și vom reuși.